ganduri asternute pe hartie
joi, 28 octombrie 2010
taylor swift
intr-o zi ploioasa de toamna,acum un an navigam ca de obicei pe internet.si,bineinteles un link era deschis la youtube,site-ul fara de care nu pot sa traiesc.si nu stiu ce am tot mesterit eu pe acolo,dar din link in link am ajuns la o piesa care se numea love story.toate bine si frumoase!incepe videoclipul,se si termina aproximativ 4 minute mai tarziu si eu raman placut impresionata si-atat.dar ceva ma impinge si dau replay.o ora mai tarziu tot dau replay.cu timpul uit de piesa,dar intr-o zi de mare plictiseala imi amintesc de respectiva piesa si dau play.apoi incep sa mai caut piese de la ea si incepe sa imi placa tot mai mult.pana seara ascultasem deja toate piesele ei si le si aveam descarcate in calculatorul cu memoria si asa destul de plina.acum,un an mai tarziu le stiu pe toate pe de rost si de abea astept sa invat mai bine la chitara si sa le invat pe toate.de ce imi place muzica lui taylor?pentru ca ma regasesc in aproape fiecare melodie a ei si pentru ca imi intra in minte pur si simplu.in plus,taylor face parte dintre putinele vedete care desi foarte faimoase sunt adevarate modele.intr-o zi citeam pe un site cum ca nu ar fi fumat sau baut niciodata.asa da!
movies!
nu sunt obsedata de filme,dar pot sa spun ca am vazut foarte multe filme la viata mea!sincer,imi plac foarte mult si daca mai e si popcorn sau pizza, totul e perfect.daca ma intreaba cine va ce gen prefer spun clar:romance!de ce?pentru ca ma face sa ma simt bine,desi stiu ca in viata reala lucrurile nu se intampla asa simplu.povestea e clasica,dar nu reusesc sa ma satur de ea niciodata:boy meets girl,likes her,asks her out si 30 de minute mai tarziu sunt madly inlove!alt gen care imi place?comedia!ador sa rad in hohote,cu lacrimile curgandu-mi pe obraji.si veselia e si mai mare cand vizionez o comedie cu prietenii.un gen care nu imi place si nici nu o sa imi placa vreodata e genul horror.inca mai am sechele de cand eram mica si fratele meu se uita cu verisorii mei la filme de groaza.eu,viteaza spuneam ca nu imi este frica,dar cand se apropia o scena mai horror(imi dadeam seama dupa muzica)imi puneam plamele pe ochi sau imi bagam capul sub plapuma,bineinteles fara sa scap de ironiile baietilo,care erau cu totii mai mari decat mine.si noaptea,ce sa mai vorbime de somn?stateam si numaram oile,incercand sa adorm si sa uit anumite scene care imi faceau parul de pe mana sa se ridice.recunosc si acum:mi-e frica sa ma uit!asta bineinteles nu inseamna ca am ceva cu oamenii care sunt fanii acestui gen.eu pur si simplu nu gasesc placere in a fi speriata!
"Toto, I've a feeling we're not in Kansas anymore." The Wizard of Oz
marți, 26 octombrie 2010
7 acorduri si un intro
o iubesc!e mica ,maro si are un sunet extraordinar(atunci cand nu cant fals sau total pe langa)
.i-am innebunit pe ai mei cu cele 7 acorduri pe care le stiu si pe care le cant cant de des posibil."mai baga si tu un ritm",imi spune frate-meo,exasperat de atata zgomot "nemelodios".incearca sa ma scoata afara din camera,dar eu nu ma las asa usor.mama reuseste cu chiu cu vai sa ma induplece sa cant dincolo,nu inainte insa sa imi fi imblonavit corzile vocale.deoarece beltile sunt multe,iar eu sunt o impiedicata de zile mari,rufele murdare sunt la ordinea zilei.mama,ca o mama buna ce e trece sa le ia din baie si ma aude."nu mai inveti si tu o melodie?",ma intreaba ,eu ii raspund ca asta e alfabetul muzicii,ea nu ma intelege,isi continua treaba si eu pe a mea.o ora mai tarziu,apare tata in cadrul usii,evident obosit dupa o zi lunga la servici.ma ridic cu gandul sa ma duc inapoi in camera si sa zic "cius!" la studiatul pe acea zi,dar cand trec pe langa el ma aleg cu o replica usturatoare:"numai iti pierzi vremea si banii pe chitara".ii zambesc,nemaifiind insa atat de bine-dispusa ca inainte."scuze ca am intarziat iar 15 minute",ii spun prietenei mele facand o fata de copil nevinovat,si sperand sa scap usor.imi zambeste insa ingaduitor si ma intreaba cum e cu chitara.ii povestec entuziasmata de micul solo care imi iese,si ea imi raspunde cu acelasi entuziasm pentru care o iubesc atat de mult.
incepem sa ne facem planuri marete in legatura cu formatia noastra si eu stiu ca cele 7 acorduri sin un intro sunt doar inceputul a ceva maret,frumos,sublim!
despre mine...
ma consider mai degraba o persoana banala,nu foarte interesanta,desi sunt destul de "iesita din tipare"!rad pana imi dau lacrimile si ma doare burta ca dupa abdomene atunci cand nimeni nu rade,iar atunci cand toata lumea rade eu ridic spranceana si incerc sa gasesc motivul amuzamentului lor,esuand lamentabil de fiecare data.am prieteni,nu 100,dar destui cat sa imi ajunga pentru o viata intreaga!am zile cand sunt seaca,zile cand sunt emo,dar mai ales zile cand sunt crazy.in general sunt o persoana fericita...cred ca in viata reala exista happy-end-uri si cred ca si al meu va fi la fel.muzica ma inspira si ma face sa ma bucur de viata!scriu ca sa evadez...iubesc la nebunie si nu cer nimic in schimb...nu am o frumusete orbitoare,dar zi de zi incerc sa imi infrumusetez omul interior.
numele meu este NIMENI,vin de NICAIERI si ma indrept spre NICIUNDE!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)