.i-am innebunit pe ai mei cu cele 7 acorduri pe care le stiu si pe care le cant cant de des posibil."mai baga si tu un ritm",imi spune frate-meo,exasperat de atata zgomot "nemelodios".incearca sa ma scoata afara din camera,dar eu nu ma las asa usor.mama reuseste cu chiu cu vai sa ma induplece sa cant dincolo,nu inainte insa sa imi fi imblonavit corzile vocale.deoarece beltile sunt multe,iar eu sunt o impiedicata de zile mari,rufele murdare sunt la ordinea zilei.mama,ca o mama buna ce e trece sa le ia din baie si ma aude."nu mai inveti si tu o melodie?",ma intreaba ,eu ii raspund ca asta e alfabetul muzicii,ea nu ma intelege,isi continua treaba si eu pe a mea.o ora mai tarziu,apare tata in cadrul usii,evident obosit dupa o zi lunga la servici.ma ridic cu gandul sa ma duc inapoi in camera si sa zic "cius!" la studiatul pe acea zi,dar cand trec pe langa el ma aleg cu o replica usturatoare:"numai iti pierzi vremea si banii pe chitara".ii zambesc,nemaifiind insa atat de bine-dispusa ca inainte."scuze ca am intarziat iar 15 minute",ii spun prietenei mele facand o fata de copil nevinovat,si sperand sa scap usor.imi zambeste insa ingaduitor si ma intreaba cum e cu chitara.ii povestec entuziasmata de micul solo care imi iese,si ea imi raspunde cu acelasi entuziasm pentru care o iubesc atat de mult.
incepem sa ne facem planuri marete in legatura cu formatia noastra si eu stiu ca cele 7 acorduri sin un intro sunt doar inceputul a ceva maret,frumos,sublim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu